Corpul omenesc are o temperatura in jurul cifrei de 36-37 de grade, care se mentine constanta printr-o reglare automata. Scaderea sau cresterea brusca a temperaturii inconiuratoare declanseaza aceasta reglare, ca un reflex de apa­rare. Daca omul este in mod sistematic expus scaderii sau cresterii temperaturii din iurul sau, organismul incepe sa se obisnuiasca si suporta din ce in ce mai bine variatiile mari ale temperaturii.

Popoarele nordice pot sa se tavaleasca in zapada dupa o baie fierbinte, fara ca acest lucru sa le faca rau. Schimbarile de temperatura de la vara la iarna sunt si la noi destul de mari si oamenii, care nu se obisnuiesc treptat cu frigul sau cu apa rece, sunt expusi mai mult unor racelii. Calirea organismului trebuie sa inceapa inca din copilarie, dar se poate face la ori ce varsta. Important este sa se respecte o serie de reguli si anume:

Anotimpul cel mai indicat pentru a incepe calirea este primavara, cand tempera­tura incepe sa creasca. Este bine sa se inceapa sistematic, de la varste mici, chiar din prima copilarie, si sa se continue pana la batranete, deoarece intreruperea ei duce la dezobisnuinta si expune la slabirea rezistentei organismului.

Nu trebuie sa ne limitam la utilizarea unui singur factor de calire, ci sa uzam de mijloace cat mai variate, cum sunt aerul (cald, rece, uscat, umed), apa (calda, rece, fierbinte, sub forma de dusuri, imersii. bai), soarele, cultura fizica si spor­tul.