Emil Cioran s-a nascut pe data de 8 aprilie la Rasinari, judetul Sibiu, unde tatal sau a fost protopop ortodox si consilier al Mitropoliei din judet. Mama sa, Elvira (nascuta Comaniciu), originara din Venetia de Jos, provine dintr-o  familie din mica nobilime transilvaneana.

Dupa ce termina liceul in Sibiu, urmeaza cursurile Facultatii de Filosofie si Litere in cadrul Universitatii din Bucuresti, unde este coleg cu Constantin Noica si ii are ca profesori pe Tudor Vianu si Nae Ionescu. In 1933 pleaca la Berlin cu o bursa care-i permite continuarea studiilor de filosofie.

In 1934, prima sa carte, ”Pe culmile disperarii”,  aparuta in Romania ii aduce Premiul Tinerilor Scriitori Romani. Succesiv sunt publicate: “Cartea amagirilor” (1935), “Schimbarea la fata a Romaniei” (1936), “Lacrimi si sfinti” (1937). Intre 1936 si 1937 ocupa postul de profesor de filosofie la liceul “Andrei Saguna” din Brasov, dupa care, primind o bursa a Institutului Francez din Bucuresti, pleaca la Paris unde se va stabili definitiv. In 1940 incepe sa scrie ultima sa carte in limba romana, “Indreptar patimas”. Emil Cioran va scrie apoi doar in limba franceza, in 1949, editura Gallimard publicandu-i lucrarea “Precis de decomposition”, distinsa cu premiul Rivarol in 1950.

Eseistul si filosoful Emil Cioran se stinge din viata in data de 20 iunie 1995, la Paris.